DIN INIMA LUI DUMNEZEU!

           DIN INIMA LUI DUMNEZEU

          Ascultați ceruri,

          și ia aminte pământule,

          căci Domnul vorbește:

          ‘Am hrănit și am crescut

          niște copii,

          dar ei s-au răsculat

          împotriva Mea.

          Boul își cunoaște stăpânul

          și măgarul cunoaște

          ieslea stăpânului său:

          Dar Israel nu Mă cunoaște,

          poporul Meu nu ia aminte la Mine’

         Isaia 1:2-3

 

Există-n cosmos vreo durere

asemeni cu durerea Lui?

Bam-Bum, Bam-Bum, ce sfâșiere!

Să fie pe pământ tăcere!

Bam-Bum, Bam-Bum, cu ce putere

răsună bolta cerului.

 

Când singure se-ntorc acasă,

în poartă vitele se-opresc.

Doar fiii Mei seduși se lasă,

nu Mă cunosc și nu le pasă,

că inima de dor Mi-e arsă,

că plâng când ei se răzvrătesc.

 

Să faci în mintea ta tăcere!

S-auzi, Bam-Bum, Bam-Bum mereu.

Chiar iadu-i strigăt de durere!

Cu ce adâncă sfâșiere,

e smuls pe veci acel ce piere

din inima lui Dumnmezeu.

 

Vasile Al. Taloș, București, 24.02.2009

ELEGIE pentru 2009

ELEGIE pentru 2009

 O, de mi-ar fi capul

 plin cu apă,

 de mi-ar fi ochii

 un izvor de lacrimi,

 aș plânge zi și noapte

 pe morții

 fiicei poporului meu!

 (Ieremia 9:1)

 

O, de mi-ar fi capul un ocean de lacrimi

și izvor de perle ochii mei de-ar fi,

cum aș plânge neamul amorțit în patimi,

cu speranța-n suflet că se va trezi!

 

Cum aș vrea să curgă harul mântuirii

peste solul tare, ars și însetat

de plăceri și-ambiții – nori ai amăgirii,

goi, purtați de vânturi pe-un pământ uscat!

 

Cand tăcută moartea pe ferestre urcă

și când negre umbre din adânc se strâng,

pentru cei ce harul nu l-au primit incă,

dă-mi Iisuse lacrimi ca să pot să plâng!

 

O, dă-mi azi Iisuse, lacrimile Tale

care-au curs pe drumul spre Ierusalim,

dă-mi să simt povara cântului de jale

pentru generații ce merg în declin!

 

Umple-mi Doamne pieptul, umple-l cu suspine

pentru morții-n spirit care rătăcesc,

nepătrunși de taina crizei care vine,

când de munții nopții pașii își lovesc!

 

O, de mi-ar fi capul un ocean de lacrimi

și izvor de perle ochii mei de-ar fi,

cum aș plânge neamul amorțit în patimi,

cu speranța-n suflet că se va trezi!                                   

 

            Vasile Al. Taloș

Biserica Bunavestire,

București, 02. 02.2009

COMUNITATEA LUI IISUS

              Comunitatea lui Iisus

 

                                         Vasile Al. Talos

 

 Aici nu mai este

 nici Grec, nici Iudeu

 nici taiere imprejur

 nici netaiere imprejur

 nici Scit, nici Barbar,

 nici liber, nici sclav;

 Hristos este totul

 in toate si-n toti 

(Coloseni 3:11)

 

Aici nu sunt garduri

sa-nstraineze

nici bariere

sa limiteze

nici paravane

sa camufleze

nu mai sunt tarcuri

sa izoleze

nu sunt hotare

sa exileze

nu mai sunt ziduri

sa-ndeparteze

 

Sunt inimi deschise

spre semenii lor

sunt punti peste frica

sunt aripi de dor

sunt miei vulnerabili

trimisi intre lupi

albini ce aduna

nectarul in stupi

sunt oi ce-alapteaza

si-nduhovnicesc

pe cei ce Cuvântul

ca lapte-l doresc

 

Aici numai Domnul

e totul in toti   

El singur traieste

in vii si in morti

Aici doar Mesia

in inimi sfintit

se-nalta prin Duhul

ca Domn proslavit

Aici prin iubire

se leaga cu dor

o singura turma

un singur Pastor

 

Aici bunatatea

rodeste smerit

in solul iertarii

cu lacrimi stropit

Aici adevarul

in dragoste spus

indreapta privirea

mereu spre Iisus

Aici in ogorul

cu har semanat

dreptatea si pacea

s-au imbratisat

 

Aici taina slavei

Hristosul in noi

descopera harul

nadejdii de-apoi

si-aduce in suflet

mireasma de sus

prividu-L in semeni

pe Domnul Iisus

icoana de slava

in frati si surori

a Celui ce ESTE

si vine pe nori

 

Biserica locala—comunitatea de credinta, speranta si iubire crestina zidita de Domnul Iisus—este menita sa fie in lume o forta, nu o farsa.  Acolo unde se implineste ca familie duhovniceasca si intelege ca este trimisa intr-o societate mereu in criza, comunitatea lui Iisus devine cea mai puternica si vizibila dovada a faptului ca Dumnezeu exista si ca lucreaza si azi.

                                 Vasile Al. Talos