ELEGIE pentru 2009
O, de mi-ar fi capul
plin cu apă,
de mi-ar fi ochii
un izvor de lacrimi,
aș plânge zi și noapte
pe morții
fiicei poporului meu!
(Ieremia 9:1)
O, de mi-ar fi capul un ocean de lacrimi
și izvor de perle ochii mei de-ar fi,
cum aș plânge neamul amorțit în patimi,
cu speranța-n suflet că se va trezi!
Cum aș vrea să curgă harul mântuirii
peste solul tare, ars și însetat
de plăceri și-ambiții – nori ai amăgirii,
goi, purtați de vânturi pe-un pământ uscat!
Cand tăcută moartea pe ferestre urcă
și când negre umbre din adânc se strâng,
pentru cei ce harul nu l-au primit incă,
dă-mi Iisuse lacrimi ca să pot să plâng!
O, dă-mi azi Iisuse, lacrimile Tale
care-au curs pe drumul spre Ierusalim,
dă-mi să simt povara cântului de jale
pentru generații ce merg în declin!
Umple-mi Doamne pieptul, umple-l cu suspine
pentru morții-n spirit care rătăcesc,
nepătrunși de taina crizei care vine,
când de munții nopții pașii își lovesc!
O, de mi-ar fi capul un ocean de lacrimi
și izvor de perle ochii mei de-ar fi,
cum aș plânge neamul amorțit în patimi,
cu speranța-n suflet că se va trezi!
Vasile Al. Taloș
Biserica Bunavestire,
București, 02. 02.2009
