BISERICA SI SECURITATEA
ianuarie 15, 2008 by V.Al.Talos
Plecarea in vesnicii atat de neasteptata a colegului si fratelui nostru de credinta Petrica Dugulescu nadajduiesc sa trezeasca un duh de cercetare si de pocainta in bisericile noastre si in special intre pastori. Sunt incredintat ca nu exista intamplare ci numai voia lui Dumnezeu in orice eveniment major din viata noastra. Pentru Petrica aceasta voie a lui Dumnezeu a insemnat un act de dragoste divina, iar pentru noi o vreme a cercetarii divine.
Abia cu ocazia mortii lui Petrica am aflat despre discutiile aprinse de pe blogurile baptiste referitoare la colaborarea lui cu Securitatea intre 1980-1982. Initiativa unor persoane tinere de a incerca, prin dezvaluiri publice, sa determine marturisire si pocainta in randul slujitorilor bisericilor care au colaborat cu Securitatea, cred ca este sincera dar ineficienta. Personal regret ca noi pastorii nu am gasit cadrul adecvat unor marturisiri sincere si edificatoare.
In aceste zile, problema clarificarii relatiei cu Securitatea a slujitorilor bisericilor baptiste din perioada comunista tinde sa se transforme intr-o furtuna care scoate la malul istoriei recente mai mult namol decat reuseste sa limpezeasca apele. Consider ca aruncarea in aceiasi oala a “victimelor” Securitatii si a “vanzatorilor” de frati, impiedica elucidarea trecutului si initiativa unor marturisiri publice sincere.
Apostolul Pavel spune: “Si daca trambita da un sunet incurcat, cine se va pregati de lupta?”
(1 Corinteni 14:8).
Cred ca buna intentie nu este suficienta. Este nevoie de cunoasterea contextului istoric al acelor vremuri, pe langa citirea dosarelor de la CNSAS. O evaluare corecta a actiunilor slujitorilor bisericilor trebuie sa tina seama de contextul bataliilor spirituale si ideologice in care acestia au slujit. Documentele de arhiva vorbesc de la sine, dar nu vorbesc complet…
Dacă sunteţi interesat în a pătrunde în hăţişul controversatei relaţii dintre biserică şi securitate în vremea vechiului regim, vă invit să citiţi articolul intitulat Biserica şi Securitatea.
În măsura posibilităţilor voi răspunde la toate comentariile şi întrebările bine intenţionate care vor fi postate pe blog.
Stimate fr Vasile,
Amintirea cind de 1 mai intr-un an ne aflam cca 20-30 familii pe dealul Petricica din Piatra Neamt,cind voi toate familiile stateati ca oamenii mari asezati pe paturi iar eu ma jucam spre deliciul vostru si mai ales al lor al copiilor vostrii atunci,sper sa-ti mai aduci aminte,mi-au ramas atitea amintiri de mare importanta in lupta aproape a tuturor pastorilor de a duce cu jertfa si platit atita pret a lucrarii Evangheliei in acele vremuri.Acum,acesti diletanti,aventuristi in lumea crestina care asa frumoase foloase le aduc si dupa care atitia alearga,dau in cei ce au riscat,pacalindu-i in acest fel pe “marii” de atunci.In urma acestor eroi se vad biserici ridicate ca si cladiri,sute de oameni cistigati pentru Dumnezei,iar de la ei ce se vad: fum de masini luxoase,calatorii si plecari in afara si bani cit de multi,de dam cu gura sa ne iasa si friptura,pacat.De ei sa aibe mila Domnul si sa se pocaiasca.Cred ca cel mai important acum este:pregatirea si echiparea bisericilor sa poata determina pe acesti oameni spre o pocainta adevarata si iertarea lor cit mai demn cum o face Dumnezeu.Cu respect,
Marinica D,
Dragă frate Taloş,
Bun venit în blogosferă.
Mă bucur că aţi luat decizia de a adăuga vocea şi autoritatea dvs. morală la această necesară, chiar dacă târzie discuţie despre clarificarea trecutului comunist al comunităţii evanghelice din România (lideri şi laici deopotrivă).
Vă doresc multă sănătate şi înţelepciune în acest efort.
Cu preţuire sinceră, chiar dacă ultimii ani ne-au despărţit în opţiunile noastre de politică eclesială.
Dănuţ Mănăstireanu
[...] - Biserica şi Securitatea Acesta este titlul articolului care inaugurează blogul lui Vasile Taloş, una dintre cele mai interesante personalităţi din [...]
frate talos am citit cu mult interes ce a-ti scris si nu sunt mirata de problemele cu care va ti confruntat in vremurile acelea,dar am o nedumerire ff mare toata lumea vorbeste de conducerea uniunii pina in 1984,1986 acolo s-a incheiat cu cei ce au fost sub conducerea departamentului cultelor ,sau de acolo mai departe nu aveti voie sa comentati,sau au fost foarte corecti si merita lauda noastra.
va rugo sa continuati sa scrieti mai departe,astept cu mult inters sa cunosc prin ce au trecut fratii nostrii, tradati fiind de mai mari cultului .
fr Talos:
Vorba fr. Cocian (pastorul copilariei mele): de cind va asteptam?
Va multumesc pt interventie/blog.
Sunt multe intrebari, comentarii. Citeva mai simple:
1) De ce credeti ca Securitatea n-a intervenit sa opreasca: Navigatori, CCC, BEE?… am facut si eu parte din unele din acestea. Am crezut ca nu sitau ceva precis… dar daca Tsunea stia, e clar!
2) Deci memoriul celor 50 de pastori a fost scrisa fara contributia si independent de Tson?
3) Cred ca aveti dreptate cind spuneti ca adeptii dialogului (uneori Tson) n-au fost neaparat constient ca semneaza pactul cu Diavolul. Naivi, sau altfel, cred ca au fost jucati sau lucrati inconstient (uneori poate au realizat asta).
Multumesc.
Fr. Talos,
Apreciez foarte mult tot ceea ce ati scris. Imi dau seama ca va pasa de situatia care exista si de nevoia de a reveni la normalitate.
Ma rog ca Domnul sa va ajute sa ajungeti sa vedeti toate dorintele dvs. si ale celor care au stat in picioare realizate.
Un Domn, o Credinta, un Botez.
O unitate desavarsita in randul fratilor pastori baptisti si evanghelici. O dragostea adevarata fata de cei ce slujesc pe acelasi Domn si nu dispret, meschinarie si intereste.
Ati trecut prin multe si cred ca va doriti din toata inima ca cei ce sunt in fata sa fie pusi de Domnul si nu de oameni. Si atunci vor fi probleme grele de rezolvat dar vom fi o echipa, genul echipei in mana carora v-ati incredinta familia la plecare prin tara sa strangeti semnaturi.
Dumnezeu sa va poarte de grija si in continuare.
Cu stima,
Cornel Bucur
Frate Vasile
Am citit cu “sufletul la gura “cele scrise şi mă bucur de mărturia credincioşiei lui Dumnezeu faţă de copiii Lui şi de credincioşia unora din copiii Lui faţă de Dumnezeu.
Sunt fiul unui pastor pe care l-aţi vizitat cu fratele Brânzei ca să semneze protestul , a fost în cei 50. Mi-a spus că toataă ziua a încercat să-şi repare bicicleta ca să plece la 40 km distanţă să viziteze nişte fraţi. N-a putut. De asemenea mi-a spus că în tot acest timp se gândea la protestul preotului Calciu şi se întreba de ce nu fac şi pastorii noştrii nimic. Când aţi venit Dumnezeu “îl prelucrase”. Eram acasă şi am fost rugat să vă las împreună.
Mă bucur de tot ceea ce Dumnezeu a lucrat prin copiii lui care nu s-au închinat în faţa lui “Baal şi a Astrateii”.
Cu deosebit respect şi consideraţie.
PS. Am luat dosarul tatălui meu şi am descoperit o notă informativă şi despre dumneavoastră în legătură cu biserica din Piteşti şi că duceaţi broşuri împreuna cu tatăl meu la Piteşti.
Cred ca ne-ati facut atat de bine multora dintre noi, tinerii, ca ati scris articolul “Biserica si Securitatea”. Multumim! Exemplul dumneavoastra este o incurajare pentru mine! Ceea ce m-a socat cel mai tare este faptul ca si dupa momentul 1989 ati continuat sa primiti amenintari si ca sunt inca in biserici oameni de genul acesta…. Trist…
si slava Lui ca face lucrul acesta!
Cred totusi ca si acum, daca ati pleca in Transilvania sa strangeti semnaturi pentru un memoriu, ar fi posibil sa afirmati cu toata increderea ca daca nu va veti mai vedea familia, niste oameni simpli din biserica se vor gasi sa aiba grija de sotia dumneavoastra si ar face-o cu toata dragostea si toata daruirea! Inteleg teama dumneavoastra (cel putin cu mintea, cu inima as putea sa o inteleg numai daca as fi trecut prin aceleasi experinte) si sunt convinsa ca puteti spune ca Ilie “Am fost plin de ravna pentru Domnul, Dumnezeul ostirilor cand copii lui Israel au parasit legamantul Tau…” dar stiu ca Domnul are grija sa-Si pastreze oameni verticali din aceeasi plamadeala cu a dumneavoastra in orice vreme (”voi lasa in israel 7000 de barbati, si anume toti cei care nu si-au plecat genunchiul in fata lui Balaal…”
Insfarsit,o voce matura (fizic si spiritual).Binecuvantarea prezentei Domnului fie peste dumneavoastra acum si in vesnicii.
Ma bucur nespus de mult ca Fr. Talos are un blog unde va spune adevarul asa cum la trait el si nu povestit de alti Asi dori ca si Fr. Sarac Iosiv sa deschida un blog si sa ne spuna adevarata istorie a Baptistilor in ultimi 50 ani Domnul sa va dea lumina ca sa spuneti adevarul care va ramane pentru generatia care vine dupa noi Pahomi
[...] material interesant. Consider articolul dansului unul dintre cele mai echilibrate din ultimele luni.Il puteti citi pe siteul respectiv sau [...]
Eu fac parte din generatia prinsa pe nicaieri la revolutie. Prea tanar ca sa ma pot implica si prea mare ca sa pot uita. Va cunosc doar din predici, insa ma rog ca Dumnezeu sa va dea lumina in beznogosfera de aici. Ca tare mai e intuneric. Si poate aprindeti si dumneavoastra o lumina care sa nu mai fie pusa sub obroc de altii.
Frate Talos, si eu o oaie a pstorului Cocian Martian , …”decand va asteptam fratilor”. (de 18 ani)
Ca si crestini avem obligatia sa oferim un model de abordare a fenomenului “colaborarii”, complicat si greu de analizat, comun tuturor regimurilor, totalitare.
Vreau sa cred ca modul cum s-a procedat pana acum, asa cum sugerati dumneavoastra, a fost doar ” o sfanta naivitate” cu toate ca faptele par a indica ceva in plus. florian guler.
Frate Talos, ma bucur de initiativa pe care ati luat-o cu aceste lamuriri atat de necesare pentru intelegerea trecutului apropiat, nu doar in spatiul eclesial baptist, dar chiar al societatii romanesti in ansamblu.
V-am citit pe nerasuflate articolul Biserica si Securitatea. Gasesc ca emana un spirit total diferit de altor articole autobiografice care ni se ofera in aceste zile spre lecturare. Ca sa nu mai vorbesc despre tonul triumfalist al abordarilor de istorie baptista aparute in ultima vreme.
Spuneti la un moment dat ca la initiativa cu Memoriul din 1973 s-au asociat 50 de pastori (nu stiu cati erau la vremea aceea in Uniunea Baptista, probabil cel putin de doua ori mai multi). Si mai spuneti ca unii au retractat semnaturile puse pe memoriu. Aveti idee cam cati si-au pastrat semnatura pe acel memoriu? Este adevarat ca imediat dupa actiunea dumneavoastra Uniunea la comanda Departamentului a organizat sedinte regionale pentru combaterea actiunii si pentru a-i determina pe semnatari sa-si retraga public semnatura si sa se disocieze de actiune?
Este de apreciat calitatea acestui material şi mai ales profunzimea analizei sistemului din acea perioadă. Cred că oameni ca dvs pot ajuta la înţelegerea din ” interior” a situaţiei, cu care pastorii din vremea menţionată, s-au confruntat. Poate ar trebui să continuaţi analiza. Generatia tânără şi neliniştită ar putea fi satisfăcută de analize ca aceasta.
“Este nevoie de cunoasterea contextului istoric al acelor vremuri, pe langa citirea dosarelor de la CNSAS”, (fr. Talos);
contextele istorice sunt o chestiune de natura subiectiva; depinde ce vede sau vrea sa vada autorul contextului istoric; notele informative ale fostului pastor Dugulescu sunt o realitate obiectiva. Nu a murit din cauza diabetului, boala cauzata de excesul de zahar din singe.
In numele tuturor colegilor mei de Seminar, va multumim pentru o pagina de istorie adevarata. Sunt unul din tinerii de atunci, pe care viata si lucrarea dumneavoastra m-a inspirat si m-a marcat pentru totdeauna.
Prietenia dumneavoastra cu tatal meu, cu Geabau si cu Serac mi-a fermecat anii cei mai grei ai vietii.
Regret enorm ca Romania nu mai cunoaste, dupa cate spuneti, “prietenii” de calibrul acela. Sunt sigur insa ca sunt multi care jinduiesc dupa asa ceva si astazi. S-ar putea forma oare o “Uniune” neoficiala a lucratorilor neinteresati in functii, pozitii si privilegii “eclesiastice”? Oare nu s-ar putea initia o “tabara” de lucru pentru acesti flamanzi dupa farmecul Imparatiei?
Am o solutie originala: “Daca spatiul real este ocupat de politicianisme si politicieni, ce-ar fi daca ati initia o asemenea “tabara” in spatiul virtual in care ati pasit asa de frumos de curand?
Daniel Branzai, Los Angeles
Am citit în întregime și cu atenție textul dumneavoastră. Destul de interesant deși se observă că este scris puțin în grabă. Aș fi înclinat să cred că încercarea de a pune prea multe lucruri la un loc, atît din punctul de vedere al conținutului cît și al semnificației, dăunează valorii și impactului pe care îl poate avea un asemenea document. Eu aș fi vazut aici trei texte. Unul care să prezinte principial lucrurile și să cristalizeze opinia dumnezvoastră față de aceste probleme în general. Un altul despre derularea și interpretarea istoriei pe care ați trăit-o, comentariu făcut în lumina principiilor enunțate în prealabil. Și un al treilea care eventual să poarte culoarea experiențelor personale.
În ce privește ideile care reies din text nu prea observ nimic care să nu se fi spus pînă acum despre acest subiect. Probabil lucrul care captează cel mai mult atenția este cvasi-manifestul:
„Va invit deci:
Sa acceptam ca intre noi au fost si tortionari si informatori;
Sa intelegem ca au existat intre colaboratori si “victime” si “calai”;
Sa ne eliberam de duhul de judecata pentru a facilita marturisirea;
Sa ii confruntam in dragoste pe cei vinovati pentru a-i aduce la pocainta;
Sa oferim celor ce doresc sa-si marturiseasca caderea, consiliere in dragoste;
Sa evaluam viata si activitatea unui slujitor al biserici in totalitatea ei;
Sa ne rugam pentru unitate intre slujitorii bisericilor, in dragoste si in adevar.”
Evident astfel de îndemnuri sînt bune chiar dacă au o anumită măsură de entuziasm și generalitate. Ar fi interesant să le dezbateți pe fiecare în parte și să explicați cum pot ele să nu devină simple slogane.
În final, observ că și dumneavoastră subliniați în principal dimensiunea morală a acestui fenomen. Și este justificat acest lucru de vreme ce probitatea morală a celor care au ajuns să facă aceste lucruri este primul aspect care sare în ochi indifferent dacă ești creștin baptist sau nu. Pe alocuri vorbiți și despre unele aspecte politice. Aș fi însă interesat și încă aștept un text care să abordeze această problemă și problematic și din punct de vedere spiritual. Contextul spiritual, starea spirituală a celor care au făcut aceste lucruri, starea lor de acum, implicațiile spirituale asupra lor și asupra bisericii, adevăratele mecanisme spirituale, etc. Pentru că în ultimă instanță spre deosebire de societatea civilă care s-a confruntat cu aceleași fenomene Biserica lui Hristos este nu numai o entitate socială ci și una spirituală iar acest lucru nu se poate să nu fi fost parte a acestor întîmplări.
Va multumesc tuturor si apreciez foarte mult ca pe acest blog nu ati judecat si nu ati dezvaluit nume. Judecata, mustrarea si indreptarea au loc in contextul comunitatii de credinta, speranta si iubire. Acolo oricine cauta iertare este binevenit si pocainta fiecarei persoane este celebrata ca in cer. Societatea romaneasca are nevoie de aceste comunitati autentice in care sufletele se pot vindeca prin lucrarea harului lui Dumnezeu, in mustrarea si iertarea fratilor intru Hristos.
In scrierea acestui material, singura cenzura a fost aceea a cugetului personal calauzit de dorinta de a zidi, nu de a darama. In Ezechiel 22:30, Dumnezeu cauta un om care sa zideasca. Criticii si cinicii nu zidesc Imparatia lui Dumnezeu!
Provocarea adresata cugetelor “tortionarilor” si “vanzatorilor” inseamna pentru mine o provocare a credintei. Imi este simplu sa spun, nu cred ca ei se pot pocai! Si chiar acum imi este teama ca am o credinta prea mica in aceasta privinta. Dar, dragostea lui Hristos ma constrange! Doamne, mareste-ne credinta!
In acelasi timp, nu vreau sa leg in chip usuratic rana “ficei poporului lui Dumnezeu” si nici sa tencuiesc cu “ipsos” vreun “perete” sau “cazemata” a raului. Ma bucur sa stiu
(sa cred) ca nu au fost multi “colaboratori” intre noi. Nu toti “tortionarii” au avut functii importante in Cult inainte de 1989. Si nici nu intentionez sa etichetez ca “tortionari” pe toti cei ce au avut functii in conducerea Cultului in acea perioada.
In dosarul meu de la CNSAS am descoperit ca in biserica pe care am pastorit-o timp de 30 de ani, printre informatorii care raportau actiunile si predicile mele era unul care nu prezenta numai faptele, ci punea patos in a-mi interpreta si cele mai mici gesturi. De exemplu, iata ce a scris intr-o nota informativa: “…Cel ce predica (informatorul ii da numele) batea campii. Talos cazuse pe ganduri. Se gandea probabil la femei…”
Mie nu mi-a facut nici un rau. Dar ma gandesc, cat venin injecta “fratele” in ofiterul de securitate (si el om) care citea raportul. In intelegerea mea, si acesta a fost un “tortionar”.
Marturisesc ca, nu mi-am permis sa vin pe blog (la prima mea scrisoare) cu sugestii practice. Eu cred in creativitatea sub inspiratia Duhului Sfant a madularelor Trupului Lui Hristos, care este Biserica. Apreciez mult sugestia lui Daniel, de a gasi modalitati practice informale pentru a zidi colaborarea intre pastori presbiteri, misionari, evanghelsti, invatatori, etc., in vederea zidirii si extinderii Imparatiei lui Dumnezeu.
Vreau sa aduc in atentia tuturor liderilor si bisericilor locale baptiste din Romania, ca in Statutul Cultului am prevazut o astfel de posibiltate.
Art. 109. Bisericile care împărtăşesc aceeaşi viziune misionară se pot organiza în cercuri misionare naţionale, fără personalitate juridică.
Aceasta inseamna ca organizarea informala, adica fara functii si fara mijloace statutare de control, organizare motivata de o viziune comuna, de pasiune pentru Dumnezeu si compasiune pentru oameni are deja cadrul statutar in Cultul Crestin Baptist din Romania.
Sa ne rugam si sa lucram ca aceasta adunare a poporului lui Dumnezeu « in cete » pentru bataliile spirituale si pentru extinderea Imparatiei Lui sa capete viata.
Vasile Al. Talos
Ati vorbit in articolul scris despre o mai mare presiune dupa revolutie, decat inainte. Inteleg faptul ca acum nu mai stim cine sunt cei care vor sa ne faca rau, sau stim dar intr-o masura mai mica.
Intr-adevar, in biserici pare ca totul este bine si ca toti sunt buni. In realitate nu poate sa fie asa. Biblia vorbeste despre vanzatori, lupi imbracati in piele de oaie, cei care sunt printre noi dar nu dintre noi etc.
As vrea sa va intreb daca se poate sa scrieti despre aceasta presiune de dupa revolutie, pentru ca aceasta ne priveste mai mult, fiind ceva ce tine de prezent, nu ca trecutul si istoria nu ar fi importante.
Multumesc.
O “tabara”in spatiul virtual ar putea da posibilitatea tuturor sa scrie istoriile lor si ale parintilor lor. Ar putea inspira tinara generatie in vederea rezistentei la urmatoarea prigonire (biserica ramane. “miei in mijlocul lupilor” )
Tanar fiind am fregventat grupul fratilor din Arad (moisisti) care au fost in puscariile comuniste; am fost antrenat, indirect, cum sa ma comport si cum sa rezist presiunilor.
Aceasta actiune ar reinviora credinta si nadejdea noastra a celor spre amurg. Cred ca avem nevoie sa ne aducem aminte de vremurile de criza si de izbavirile de care am avut parte. .
Vad in aceasta “tabara” posibilitatea celor care au fost “prinsi in lat” ca si a celor care in intunecimea lor au devenit tortionari, sa isi spuna istoria sa se se pocaiasca sa se elibereze. Am aici in vedere pe toti fratii si surorile.
Am vorbit cu cineva si el mi-a spus suna-ma mai des am nevoie sa vorbesc despre aceasta, vreau sa ma eliberez. florian.
O uniune online nu cred ca e posibila, parerea mea, nu aduc argumente inca.
Totusi, as fi bucuros sa discut cu frati din tara noastra despre lucrarea reala a lui Dumnezeu, sa impartasim si sa invatam impreuna din Cuvantul lui Dumnezeu, fiind uniti.
Domnul sa va dea intelepciune, orice initiativa ati implementa.
Va multumesc ca in cele din urma ati rupt tacerea si ati intervenit cu acest articol care nu face altceva decat sa aduca putina lumina in aceasta bezna a istoriei cultului baptist din anii ‘70-’90 si chair in prezent.
Pacat ca acest articol vine in urma mortii unui frate pretios, Petru Dugulescu, care prin actiunile intreprinse nu voar a vorbit , ci a si facut !
Prin autoritatea dumneavoastra morala poate si a altora din generatia pe care o reprezentati cu cinste, aduceti o raza de speranta pentru viitorul Cultului Crestin Baptist. Avem nevoie de o directie clara din partea celor care au si experienta si autoritatea morala sa o dea ! Va rog, nu va sfiiti sa o dati si generatiilor care vin. In felul acesta vom putea aprecia mai mult implicarea si daruirea totala in slujire !
Apreciez faptul că Vigi, primul pe acest blog, a încercat o analiză a textului “Biserica şi Securitatea”.
Vă invit şi eu ca, împreună cu aprecierile noastre, absolut meritate, să dăm atenţia pe care o merită acestui text, analizându-l cu ceea ce are bun şi, eventual, cu ceea ce-i lipseşte, ca să ducem discuţia mai departe. Altfel vom continua să batem pasul pe loc, cum am făcut până acum.
“Cel ce e stapan pe sine pretuieste mai mult decat cel care cucereste cetati”. Cred ca dvs sunteti unul dintre acestia. Sunteti capitanul nostru “de facto”. Va sustin in rugaciune precum si in alte moduri daca voi putea. Nici eu nu cred ca tortionarii acestia se pot pocai, Domnul sa-mi ierte necredinta, dar nu trebuie sa fim nici naivi. Nici nu-si vor ceda functiile etc… Nici nu se va lamuri total vreodata in lumea asta lucrurile de genul asta. Stiti mai bine ce aveti de facut, poate sa vestiti un post (asta s-ar putea sa fie chiar obligatoriu…). Dea Domnul ca si prin ce ati inceput multi oameni sa fie scosi din foc, biserici sa fie trezite si adevarata imagine a lui Isus sa fie restaurata in sufletele multora. Multumesc Domnului ca sunt si oamenii priceputi care nu se lasa luati de val si care inteleg vremurile!
Har si putere va doresc!
“Este membru al Cultului Creştin Baptist din România, fără deosebire de sex, naţionalitate sau rasă, persoana care din convingere şi libera sa voinţă a primit credinţa şi botezul, acceptă Mărturisirea de credinţă a Cultului şi prevederile prezentului statut şi este înscrisă în registrele bisericii, cu respectarea prevederilor statutare. Fiecare credincios baptist trebuie să aparţină unei biserici. Primirea unui membru în biserică se face prin aprobarea organelor de conducere ale bisericii.”
Statutul pentru ce este? Pentru relatia cu statul, pentru existenta aspectului legal? Sau e pentru credinciosi? Unii il aplica in asa fel incat seamana cu o sursa de autoritate, alta decat Biblia si Biserica.
[...] Cei însă care au trăit acele vremuri ştiu bine că documentele formulate de sau adresate către această instituţie a minciunii nu pot fi nicidecum crezute pe cuvânt, ci ele trebuie interpretate cu discernământ şi în context, asa cum sugerează şi Vasile Taloş în textul lui Biserica şi Securitatea. [...]